Trebuie sa recunosc ca sunt in acea perioada a vietii, cand astept unul dintre cele mai importante momente sa se apropie. Am fost ceruta in casatorie inca de cand eram in clasa a XII-a si visam la rochii de printese, cu un superb inel cu piatra, neagra, pentru ca eu mereu am adorat lucrurile mai aparte. atrecand anii, inelul meu nu a rezistat, rupandu-se in doua bucati. Desi la acea data, eu eram tentata sa tratez intamplarea ca pe un semn, iubitul meu nu a fost de acord, hotarand sa imi invinga superstitiile cu un nou inel, mai mare decat primul si cu piatra verde, de aceasta data. Asadar, primul pas fiind facut, mai ramanea de asteptat trecerea anilor, ca doar nu era sa ma casatoresc cu un baiat de 19 ani. Desi poate parea destul de matur rationamentul meu, ma vad nevoita sa recunosc, ca m-as fi casatorit cu el in prima secunda, doar ca el nu era inca pregatit, la fel cum nu erau nici parintii nostri.
Au trecut de atunci destul de multi ani, incat sa creda deja mama mea, ca nu voi mai fi luata de sotie niciodata, de acest om deosebit, care ma iubeste inca. Acum sunt in cautarea asidua a rochiei perfecte de mireasa. Daca in urma cu 8 ani, ma visam intr-o rochie atat de umflata, incat sa nu pot iesi din casa, pe usa, acum gusturile mi s-au mai rafinat, dorindu-mi ceva elegant, care sa ma reprezinte care sa se potriveasca cu personalitatea mea si in care sa ma simt cu adevarat bine.
Bineinteles ca, la fel ca oricare viitoare mireasa, oscilez atat intre modele, cat si intre a cumpara rochia sau a o inchiria de la un salon. In ambele cazuri, nu prea am de unde alege, caci oferta din Bistrita e deficitara, cu rochii cum imi doream cand aveam 18 ani, cu preturi nejustificate, pentru calitatea afisata si cu saloane care croiesc la comanda, dar rezultatul e de tot plansul. Poate ca sinceritatea doare, dar e justificata. Problema este ca, fiind un oras mic, nici targurile de profil nu ajung aici, deci nu mai ramane decat sa prospectez piata la Cluj sau Oradea, ultima fiindu-mi mult mai familiara, dat fiind faptul ca am facut facultatea acolo.Nici macar de unde sa iti cumperi o pereche decenta de pantofi de mireasa, nu ai, toti aratand ca cei de pe piata, chinezesti, cu o multime de strasuri de proasta calitate. Trecand peste toate aceste neajunsuri si considerand ca ar fi totusi de unde alege, ramane de decis intre inchiriat si cumparat. Sespune la noi, ca daca iti doresti sa ramai cu bani dupa nunta, inchiriezi si scapi mult mai ieftin, dar unele rochii puse spre inchiriat, arata jalnic.
dorind sa cumpar de pe internet, am gasit un site de gen, cu rochii extrem de ieftine, rochia pe care am ales-o eu, ajungand la doar 200$ cu tot cu expedierea in tara. Imaginea expusa era adorabila, iar calitatea parea cea mai buna, desi la un pret atat de mic. Exista si un dar. Dupa ce am ales marimea, modelul, tot tacamul, mi se cerea sa platesc in avans toata suma, iar rochia urma sa fie trimisa in decurs de 30 de zile. Abia in acea secunda am realizat ca pretul cerut era dubios de mic, ca este vorba totusi de China, tara de unde urma sa fie trimisa si ca banii dati inainte au iz de excrocherie. Dupa ce m-am dumirit putin, caci eram foarte dezamagita, eu deja vazandu-ma imbracata cu rochia inca din prima secunda, am cautat recenzii ale acelui site si m-am prins de cap cand am vazut cat de tepuiti erau oamenii, din toata lumea. Asta mi-a fost invatatura de minte!
In cele din urma, am ales un model de pe net, pe care il voi face la comanda, pentru o rochita scurta din dantela, pentru petrecerea de nunta si voi inchiria o rochie din Targu-Mures, tot gasita pe net, bata-l vina, lunga, pentru cununia civila si biserica
Sper ca am rezolvat criza, cu aceste ultime decizii si astept sa vad cum se va incheia totul.
Am sa va arat pozele dupa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu