Daca se impune sa daruim ceva, ne straduim, si aici imi recunosc implicit si vina mea, sa dam ceva ieftin, care sa para macar scump, ceva care nu ne mai foloseste noua, sau ceva care nici macar nu va folosi celui care primeste cadoul. Om fi si noi ca americanii, care daruiesc la nunti, acelasi cadou, vesnicul prajitor de paine, unor proaspeti insuratei care dupa eveniment se trezesc cu zeci de prajitoare.
Este mai usor sa ne justificam zgarcenia, mai ales acum in criza, cand suferim cu totii de ceea ce se numeste sindromul "statul e de vina", adica el ia toti banii. Dam lucruri ieftine, nu ceea ce stim ca si-ar dori cu adevarat aniversatul, nici macar ceea ce ne dorim noi, ne imbracam din second hand-uri si totusi, avem asteptari foarte ridicate de la ceilalti. Profesorii se plang de florile de gradina, primite la deschiderea de an, spre deosebire de anii cand elevii daruiau doar crini, barbatii se plang ca nu primesc nici macar o bere pentru efortul depus, ne plangem cu totii ca avem mult prea putine programe tv, chiar daca abonamentul platit este foarte mic si refuzam in continuare sa dam 10 lei pe HBO, iar eu ma plang mereu ca nimeni nu-si aminteste de ziua mea, chiar daca toti, chiar si cei care nici macar nu stiu data nasterii mele, au in fiecare an pretentia sa le fac un tort. In ultimul an nu mi-au prea iesit torturile si inca sper sa se fi dezobisnuit cu totii sa ma exploateze, macar din aceasta cauza.
Consider ca in ultima vreme am primit destul, din toate partile, chestii de toate felurile. Pe primul loc am sa plasez barfele. Da, din astea primesc cu nemiluita, pe fata, fara menajamente, pe la spate, ca doar nu trebuie sa aflu, ceea ce oricum ajunge intr-un final la urechile mele, prin bunavointa unora. Pastrand aceeasi nota de sinceritate, recunosc ca nu duc lipsa nici de tepe, unele mai recente, altele mai vechi, care mai de care mai dureroase si dezarmante.Ce ma doare cel mai mult, dintre toate cele care mi se intampla zilnic, este atitudinea de superioritate, gratuita, nejustificata, pe care o afiseaza mai noii mei cunoscuti. Ma plang, reactioinez, ma izolez si tot nu mi-e dat sa scap de aerele de superoiritate, care ma ranesc de-a binelea. De parca nu ar fi de ajuns cele de mai sus, la acestea se adauga si comisioanele care sunt de la sine intelese, ca doar eu ma pricep la atat de multe lucruri si li se pare unora ca ar fi pacat sa nu le intreprind si pentru ei, fara nici o urma de "te rog" sau macar un "multumesc" amarat dupa.
Cel mai nou cadou, l-am primit de la mamica, fara sa-l cer, fara sa-l doresc si fara sa am nevoie de el, unul ieftin si dureros: o gripa afurisita. Chiar daca m-am ferit, m-am imbracat bine cand am iesit din casa, tot s-a legat de mine si m-a transformat in doar doua zile intr-o epava, care nu poate dormi, care nu poate vorbi, care are rosu in gat si careia ii curg nasul si ochii in continuu. Strasnic dar, strasnica abordare. Unde mai pui ca si medicamentele sunt de zece mii de feluri, nici unul nu e capabil sa imi trateze toate necazurile mai nou aparute! Unul pentru febra, unul pentru tuse, unul pentru nas, altul pentru cap, ma apuca disperarea doar cand le enumar, ca sunt efervescente, tablete, ceaiuri, bomboane si sirop, toate sunt doar praf in ochi, caci popular se spune ca raceala tratata trece in 7 zile, iar cea netratata intr-o saptamana! Si de fiecare data cand le iau, ma simt la fel, fara nici un efect, de parca fac si eu cum facea Traienut cand era la gradinita si matusa lui l-a invatat cum sa se spele pe fata fara efort, umezind doar doua degete si frecandu-si cu ele ochii, doar ochii!
Mi se parte uimitor cu cat de multa generozitate impartim astfel de lucruri negative, cand cele cu adevarat dorite, le ascundem, le evitam, ne zgarcim de-a binelea! Sunt deschisa sa primesc o floare, chiar daca este din gradina, iar daca vine si de ziua mea, mai bine! Obisnuiesc sa impart vorbe bune, care nu sunt pe bani, dar cu greu aud una adresata mie. Imi place la nebunie ciocolata, cea de toate culorile, mica sau mare, dar mai degraba ma aleg cu un virus cat casa, decat cu o ciocolata mica. Ador cartile, beletristica, dar cei care imi mai daruiesc uneori ceva, uita aceasta si li se pare o pierdere de timp.Si nu in ultimul rand, imi fac singura hainele, deci cu asta nu trebuie sa-si mai bata nimeni capul, dar mi-ar placea mult o masina de cusut. Cred ca am sa-mi notez pe lista mea de lucruri pe care trebuie sa le fac de ziua mea, exact dupa tortul pe care mi-l fac singura in fiecare an.
Deprimant, dar e criza, nu? Cat despre gripa, pentru moment, statul in pat face minuni!!! Ah, si sa nu uit, imediat vine iarna si voi avea oricum gripa din plin, de la toti cunoscutii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu