DACA TOT VENI VORBA...

IMI PLAC FOARTE MULTE LUCRURI SI FAC PASIUNI PENTRU HAINE, MAI DES DECAT MAJORITATEA OAMENILOR PE CARE II CUNOSC...
VORBESC DE FOARTE MULT TIMP DESPRE ROCHII, LE FAC SI LE PORT CU PLECERE, DE ACEEA LE ARAT TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZA ACEST BLOG...
CEEA CE POSTEZ ESTE HOBBY-UL MEU SI SE REGASESTE IN MODUL MEU DE VIATA SI IN FELUL MEU DE A FI...
DE ACEEA, MI-AM EXTINS ACTIVITATEA SI AICI :D
SPER SA MAI REVENITI, SI DACA VA PLACE, SA-MI URMARITI BLOGURILE!!!

luni, 8 noiembrie 2010

3000 DE CEASURI RELE INTR-O ZI DE LUNI 2

                          Cand, intr-un final m-au chemat la interviu, domnul care m-a sunat, avea o voce de mafiot. Am avut emotii de sambata pana luni, cand trebuia sa merg.
                          Intalnire trebuia sa aiba loc la ora 10, dar eu nu am mai putut dormi de pe la 5, parca aveam emotii, mai ales ca avusesem tot felul de experiente cu interviurile. Dupa ce m-am pregatit, am incercat sa prind o masina de  ocazie, cat mai repede posibil, pentru ca ma grabeam sa fiu punctuala, dar am avut ghinion, caci nu erau destui oameni si soferul nu dorea sa porneasca, asteptand minute in sir. In cele din urma, am urcat in alta masina si am ajuns la fix la oras, grabindu-ma inca tot la punctualitate.
                           Ajungand la magazinul respectiv, cu 5 minute mai devreme, descopar cu stupoare ca era inchis, iar gratiile de la usa, aveau si doua lacate mari si nici tipenie de om. M-am simtit ca cei de la tv, de la camera ascunsa. La numarul de telefon nu mai raspundea nimeni, iar eu asteptam sa ma abordeze cineva si sa-mi spuna ca ma astepta.Cateva minute dupa, si tot nimeni!
                           Cu inima zdrobita si cu sentimentul pregnant ca cineva a facut misto de mine, facandu-ma sa vin din Bargau pana aici degeaba, am pornit spre Big. Timp de aproape 3 ore, am batut la picior orasul, incercand sa-mi revin oarecum din starea de suparare amestecata cu frustrare, dar in zadar. Shoppingul ma scoate din depresie de fiecare data, iar acum mi-am luat doua esarfe superbe, dar fara nici un efect. Eram deja adancita in necaz, cand am simtit ceva ciudat la pantof si cand m-am uitat la talpa, am observat ca mi se rupse talpa in doua. Aveam deja un rift in toata regula. Imi venea sa plang de necaz, mai ales ca erau preferatii mei si mai observasem ca toate mi-au cam mers pe dos, inca de la prima ora.
                           La statia de autobuz, am asteptat mai bine de o jumatate de ora, pana am inghetat de tot, iar langa mine s-a asezat o baba, care mi-a pus una dintre multele plase pe picioare. De parca nu era destul,si-a mai scos si o punguta cu gogosi, care aratau nemaipomenit de bine si dintr-o multime cate avea acolo, a scos una, a pus restul la loc si a savurat-o fara lipsa de maniere, cum doar babele enervante pot face.
                            Atunci nu am mai rezistat! M-am ridcat de pe scaunul unde asteptam autobuzul, m-am indepartat de locul care ma agasase si mi-au dat lacrimile, nu mai aveam nervi de alte glume ale orasului care se distra pe seama mea.
                            In autobuzul care mergea spre casa, era mai frig decat afara, iar pe mine ma durea gatul. Atunci mi-am dat seama ca racisem, colac peste pupaza! Nici cel mai mare pesimist nu ar fi putut sa aiba o zi atat de urata si ma gandesc cu groaza ca e doar mijlocul ei. Mai e mult pana diseara! Pana si telefonul ma ingrozeste cand il aud sunand!!! Abia astept sa urmeze marti, cu ale lui doar trei ceasuri rele, ca atat de multe intr-o zi ma doboara de-a binelea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu