DACA TOT VENI VORBA...

IMI PLAC FOARTE MULTE LUCRURI SI FAC PASIUNI PENTRU HAINE, MAI DES DECAT MAJORITATEA OAMENILOR PE CARE II CUNOSC...
VORBESC DE FOARTE MULT TIMP DESPRE ROCHII, LE FAC SI LE PORT CU PLECERE, DE ACEEA LE ARAT TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZA ACEST BLOG...
CEEA CE POSTEZ ESTE HOBBY-UL MEU SI SE REGASESTE IN MODUL MEU DE VIATA SI IN FELUL MEU DE A FI...
DE ACEEA, MI-AM EXTINS ACTIVITATEA SI AICI :D
SPER SA MAI REVENITI, SI DACA VA PLACE, SA-MI URMARITI BLOGURILE!!!

marți, 30 noiembrie 2010

UNDE SE AFLA PARADISUL AZI ?

                             Daca pana nu de mult timp se afla in Italia, in ultimii ani s-a cap deplasat, sau mai bine-zis, ne-am reprofilat noi. Ceea ce insemna pentru mine Venetia, s-a transformat in scrum. Prima data cand am auzit pe cineva vorbind despre farmecul aparte al acestui oras minunat, mi-am imaginat cum ar fi daca as ajunge acolo, in diverse circumstante sau in una anume! Imi spunea prietenul meu ca ar fi foarte romantic sa ne petrecem luna de miere in Venetia, argumentand ca i se pare cel mai potrivt oras pentru o asemenea ocazie. Atunci am fost de acord si am adoptat foarte usor noua idee, doar ca intre timp, italienii au dezvoltat o oarecare aversitate fata de romani, in general, iar eu nu ma mai simt in siguranta sa-mi petrec unele dintre cele mai frumoase momente ale vietii mele, intr-o tara care aplauda un criminal care a ucis o asistenta medicala.
                               Au trecut destui ani de la prima discutie despre locul unde ar trebui sa ne petrecem luna de miere si intre timp, m-am atasat de o imagine si am dezvoltat propriile afinitati si imi doresc foarte mult sa ajung in unele locuri, alaturi de iubitul meu, fara ca macar sa ma mai gandesc la conflicte care nu ma privesc.




                                 Gandindu-ma la imaginea Marelui Zid Chinezesc, am realizat ca imi doresc cu adevarat sa ajung acolo si pare ca ma cheama intr-un fel anume. Pe langa asta, unde mai pui ca ar fi nemaipomenit sa vizitam una dintre minunile lumii. In sfarsit un loc pe care imi doresc cu adevarat sa il vad! Pare ca va dura vesnic si ca ar fi potrivit sa marcheze un moment deosebit, din viata oricaruia dintre noi.




                            Ma si vad cu pantofi sport, usori, pantru a putea parcurge o distanta mai lunga si cu un aparat foto, incantata de ceea ce voi descoperi. Sunt convinsa ca merita pe deplin efortul de a ajunge acolo.



                               Intr-adevar, pare ca nu se mai termina si imi intareste parerea, cum ca este minunat!




                               Ceva care a reusit sa depaseasca atat de usor trecerea timpului, fara a se lasa deloc intimidat, imi inspira siguranta si liniste. As vrea ca si casatoria mea sa depaseasca, cu la fel de multa usurinta toate obstacolele vietii, de aceea imi aleg, in acest moment, ca simbol acest Mare Zid Chinezesc !!!





                               Prin maiestrie si rabdare, omul reuseste sa invinga timpul, transcende si isi lasa amprenta intr-un mod cu totul deosebit. Vreau sa iau si eu parte la ceva atat de maret, chiar daca numai prin a-l privi, dar sunt sigura ca va insemna enorm! Acesta este locul in care imi doresc sa ajung, macar o data in viata asta, alaturi de cel pe care il iubesc, sa simt ca fac parte din ceva atat de frumos !!! Ne vedem acolo !

luni, 29 noiembrie 2010

I LIKE THIS

http://couturecarrie.blogspot.com/2010/03/patterned-asymmetry.html

THE OLD FASHIONED WAY

                              In numarul de luna aceasta al revistei ELLE, am descoperit din nou unul dintre inspiratele articole semnate de Mihaela Radulescu. Cu adevarat  inspirata si plina de surprize, aceasta doamna are cuvintele la ea in orice situatie si replica pentru orice subiect de discutie. Imi place foarte mult felul in care se exprima si in care trateaza fiecare tema abordata. De fiecare data ma pune pe ganduri si reuseste sa dea firimituri pentru gandit, "food for thought".
                               Tratand tema "de moda veche", aceasta ne readuce in fata unor idei de mult timp ingropate in comportamentul contemporan, ne aminteste cu delicatete cum se comportau cei care apartineau "modei vechi" si care si-au insusit cu desavarsire acest fel de a se comporta si de a reactiona in raport cu societatea si timpurile. Imi place foarte mult felul in care ea scoate in evidenta comportamentul iubitului ei, care se dovedeste a fi un veritabil domn care a adaptat "moda veche", timpurilor noastre !
                               Gandindu-ma la ceea ce spunea ea, mi-a venit in minte imaginea din "Pe aripile vantului", cu acel impecabil si indragostit Rhett, care se straduieste pe tot parcursul cartii, sau a filmului, depinde de ce ne-a atras mai mult pe fiecare, sa ii castige dragostea acestei zvapaiate Scarlett.


                               Cu un farmec foarte rar intalnit in zilele noastre, acest personaj din timpuri trecute, inca ne mai face sa suspinam si sa ne inchipuim in acele timpuri sau in acele circumstante. Putin intimidant, dar cu sentimentele mult dorite de fiecare dintre noi, acest barbat reprezenta idealul de atitudine si de farmec, pe care il cautam inca din adolescenta. Si fara falsa modestie, recunosc ca l-am descoperit si ca mi-a depasit cu mult tiparele si standardele deja setate.
                               Spunea Mihaela ca deja nu se mai ridica barbatii de pe scaun in momentul in care femeia se ridica, in semn de respect, ca nu se mai obosesc sa tina scaunul acestora, cand se aseaza, si are perfecta dreptate, iar in mare parte si noi suntem de vina, pentru ca nu mai stim ca asa se face si ca aceste mici detalii tin de conduita, de bunul simt si ca exista !
                                Trebuie sa recunosc ca ma topesc de fiecare data cand iubitul meu imi saruta mana, cand imi deschide usa, oriunde ne aflam, cand imi tine scaunul de fiecare data cand ma asez, cand ma strange in brate si danseaza cu mine de parca as avea rochia lui Scarlett, si ca toata incaperea este a mea.






                                  Imi place foarte mult cum acest barbat, deosebit, care ma iubeste atat de mult, ma face sa ma simt cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai iubita si cea mai importanta persoana din viata lui. Imi intelege cu adevarat nevoile, toanele si gandurile, ma respecta si imi ofera tot ce pot visa, in fiecare zi. Ma identific cu Scarlett, rea, egoista, indragostita, idealista si nesincronizata. Ma bucur enorm ca am luptat pentru dragostea mea si, la fel ca ea, am trecut peste orice pentru a-l cuceri pe cel pe carte il iubeam.



                          
                               Le multumesc din suflet parintilor lui Nicu pentru ca au stiut cum sa creasca un barbat desavarsit, care stie cum se iubeste ca pe vremuri, cand femeia era ridicata la rang de ideal si tratata ca atare. Mama lui avea cel mai mare suflet si mai bun din cate mi-a fost dat sa intalnesc, iar tatal lui saruta mereu mana doamnelor pe care le invita la dans !



                                Consider ca a avut in casa atmosfera ideala din care sa invete cum se manifesta romantismul, ce inseamna sa respecti femeia de langa tine si sa stii care sunt regulile esentiale de comportament in preajma acesteia.
                                 Pentru o mai buna intelegere a ceea ce inseamna atmosfera acelei epoci, despre care vorbeam, va recomand din suflet atat cartea mai sus mentionata, cat si filmul atat de premiat si declarat cel mai vizionat film din toate timpurile. Iti lasa senzatia ca va reusi sa il cucereasca si sa-l aduca din nou in viata ei, chiar daca se incheie trist, de aceea cred ca Alexandra Ripley a simtit nevoia sa continue cartea si sa ofere finalul mult visat. Cititi si continuarea, pentru ca merita si pastreaza aerul scriiturii initiale.



                                 Da! Inca nu s-a pierdut cu desavarsire izul atitudinii de "moda veche", galante si romantice, dar daca se va intampla candva, vom reciti cartile care il pastreaza in doze perfect echilibrate si ne vom aminti mereu de cum trebuie sa cucerim, sa iubim, sa respectam si sa apreciem cu adevarat !



miercuri, 24 noiembrie 2010

CADOUL MEU DE CRACIUN

                             Am descoperit un super blog, chiar astazi, cand aveam starea de spirit perfecta pentru a aprecia pe deplin si la adevarata valoare toate informatiile postate acolo.
                             Ceea ce mi-a captat cu adevarat atentia, a fost un super hanorac- cardigan cu dosul din blanita, si cum anul acesta este randul meu la tanjit dupa blanita, ma gandesc in continuu la el si imi storc creierul de cateva ore, incercand din rasputeri sa gasesc o solutie si sa-l fac sa fie al meu.Ma gandesc chiar, sa mi-l crosetez singura, ca mai apoi sa atasez minunata blanita. Singurul impediment este ca nu am mai crosetat de foarte mult timp si mi-am pierdut de tot indemanarea, iar un astfel de proiect mi-ar lua multe saptamani de munca continua si exista mereu posibilitatea ca la final sa nu arate asa cum trebuia  si sa ma demoralizez.
                              O alta solutie ar fi sa incerc sa gasesc in magazin un cardigan asemanator si sa adaug mai tarziu blanita, dar pana acum nu am reusit sa gasesc unul, desi am cautat de un anotimp incoace. Ar mai fi si varianta achizitionarii originalului, care by the way, costa 200 lei noi, nu foarte mult, atunci cand dispui de acesti bani si iti permiti sa ii dai pe un cardigan si nu pe mobila sau parchet sau vopsea lavabila si ai totusi o slujba :((


                          

                                      E destul de deprimant, pentru ca a trecut mult timp de cand nu am mai facut o pasiune pentru ceva si nu m-am mai gandit atat de mult la acel obiect. Ma atasez cu foarte mare usurinta de lucruri si reusesc sa ma faca fericita cand mi le achizitionez, mai ales cand tanjesc atat de mult dupa ele.




                                   Oricare ar fi culoarea aleasa, arata la fel de bine si de tentant, in ochii mei !!!





                                   Este de-a dreptul adorabil si faptul ca reclama la acest articol o fac doua fete asiatice, dulci si diafane, iar eu imi doresc mai mult sa il am !




                                    Daca exista Mos Craciun, imi va implini cu siguranta dorinta si voi gasi, in dimineata de craciun, cadoul mult visat. Pana atunci, nu-mi ramane decat sa visez in continuare la el !!!

 haine noi la comanda.blogspot.com

Parisian clothes! Moda Gossip Girl!: cod 006.bust 90-100,lungime 75cm,bumbac,81lei

Parisian clothes! Moda Gossip Girl!: cod 006.bust 90-100,lungime 75cm,bumbac,81lei

Chotronette: Lace + Red = X-mas

Chotronette: Lace + Red = X-mas

marți, 23 noiembrie 2010

DISCIPOLII DOMNULUI GAVAN

                              Cu un umor aparte, o personalitate iesita din comun si un simt estetic foarte dezvoltat, domnul Gavan avea capacitatea de a capta atentia de fiecare data cand transmitea ceva. Pe pacursul procesului de invatare, nu a existat printre noi niciunul care sa nu se crizeze la atat de multe ore de romana, de universala sau de pregatire pentru teze, bac, si olimpiade. Parca ni se cam acrise de atata profunzime, de atata meticulozitate si de felul in care ne ponegrea limba engleza (pe care noi o adoram ), care nu-i parea deloc melodioasa, in comparatie cu limba franceza (la care nu se pricepea nimeni din intreaga clasa ). Felul cauflat in care intelegea sa ne indrepte toate apucarile adolescentine, mi se pare acum, de-a dreptul adorabil. Simtea cu foarte mare usurinta toate framantarile noastre erotice, in felul de a reactiona in clasa, in relatie cu dansul sau cu ai nostri dragi colegi. Se declara critic al acestor iesiri si nu ne incuraja deloc ardoarea si elanul, de altfel inutil.
                              Revenisem cu gandul la domnul Gavan, in momentul in care am vizitat blogul unuia dintre colegii din liceu. Descoperisem o finete aparte a felului in care se exprima, o mana nevazuta a domnului Gavan, asupra fiecarei fraze si un entuziasm post liceu in ceea ce priveste scrisul ca forma de exprimare, ca reminescenta a orelor de romana. Ne-a marcat pe toti felul lui de a fi, de a trata limba si de a se exprima. Ne-a lasat tuturor libertatea de a alege stilul, de a ne decide singuri ce este acel ceva pe care dorim sa il transmitem celorlalti, dar ne-a dat curajul de a fi farame de scriitori, cu siguranta de sine si in ceea ce transmitem.
                              Impreuna ii multumim Domnului Gavan pentru efortul depus de-a lungul acelor ani, pentru rabdarea de care a dat dovada, cand noi nu aveam in gand altceva decat framantari erotice si manifestari de feline. Cu ajutorul dumneavoastra, chiar si cei care nu erau mari fani ai cuvantului, ne manifestam talentul artistic prin intermediul acestuia !!!

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

CE VOR FEMEILE...

                              Femeile fac cu mai multa usurinta pasiune pentru diferite chestii, mai importante sau pur si simplu, marunte. Ele pun accent pe imagine, uneori ducand-o la extrem, vizualul jucand un rol foarte important in viata acestora. Parerea celorlalti primeste proportii devastatoare de fiecare data cand vine ca o critica la anumite activitati intreprinse de ele.Trebuie sa recunoastem ca avem cu adevarat darul de a exagera, de a dramatiza, de a deveni fanatice veritabile, din diverse cauze, de a ne pune in centrul universului si de a dirija totul in jurul nostru! Ne atasam cu foarte mare usurinta de lucruri neinsemnate, de oameni, de tot ceea ce ni se pare ca e important, devenind de-a dreptul vital.
                               Exista totusi unele secrete care ne dezarmeaza, care ne distrug scuturile de dive si ne transforma in veritabile pisicute, care pur si simplu, torc de placere! Cele mai multe dintre noi se topesc dupa puii de animale, de tot felul, de la pisici micute si pufoase, la catelusi cu nasucul umed sau puiuti de gaina, de-a dreptul adorabili!


                             

                                 Atentiile primite de la adoratii nostri iubiti, de toate categoriile, sunt intotdeauna binevenite si mereu e o placere penru noi sa le primim. De fiecare data ne fac sa ne simtim apreciate, importante in viata celor pe care ii iubim atat de mult, adevarate comori! Totul porneste de la o floare, de la un simplu zambet sau de la un sarut. Toate acestea sunt de ajuns sa ne faca sa radiem de fericire si sa va apreciem mai mult, crescand de fiecare data in ochii nostri.




                                  Femeia ca notiune in sine, in relatie cu barbatul din viata ei, este o investitie, intrand in categoria celor care iti cresc cota , care te pun in avantaj fata de ceilalti barbati sau te pot aseza, pur si simplu in inferioritate. De fiecare data, conteaza felul in care o tratezi, felul in care o ajuti sa se cunoasca si sa se aprecieze pe sine. O prezenta feminina este valoroasa, atunci cand este constienta de atuurile ei, cand stie ca-l innobileaza pe cel de langa ea si isi doreste cu adevarat sa-l puna in avantaj. Un barbat care se simte apreciat de  femeia frumoasa de langa el, poate muta muntii din loc cu usurinta cu care saruta buzele care il incurajeaza. Rasplata acesteia vine atunci cand el nu face rabat de la calitate si ii ofera maruntisurile pe care si le doreste si pentru care face pasiune in fiecare zi.


                                 Cea mai mediatizata pasiune a femeilor sunt pantofii. Febra pantofilor, a ajuns si in tara noastra, fiecare dintre noi dorindu-si acea pereche perfecta care ne face cu ochiul de fiecare data cand rasfoim o revista sau trecem pe langa un magazin.


                                      Slava Domnului ca s-au inventat atat de multe categorii de pantofi, ca altfel ar fi fost o monotonie de nedescris si nu am mai fi gasit atat de multa fericire in a achizitiona o pereche unicat, de o culoare cum nu au prietenele noastre si pentru atat de multe ocazii.



                                     Mi-e greu sa o tratez ca pe o dependenta, dar am facut o foarte mare pasiune pentru rochiile de toate felurile. Mai colorate, mai feminine, mai scurte sau mai sobre, toate ma atrag si mi le doresc in egala masura. Cei din jurul meu nu spun nimic, dar pana si eu realizez ca exagerez uneori, ca am tendinta sa duc pasiunea mea la extrem. Daca in copilarie aveam multe rochite, de care ma atasasem mult si care mi-au ramas cu timpul mici, mai tarziu imi doream altele, dar nu le primeam. Acea perioada m-a marcat foarte mult, iar acum nimic altceva nu mai e sinonim cu eleganta feminina sau cu feminitatea, pur si simplu!



                                       
                                      O rochie de orice fel, este o achizitie care ne ridica moralul, care ne face mai vesele si implicit, mai frumoase. Starea de spirit se schimba odata cu rochia purtata. Atitudinea o innobileaza, o face valoroasa, o achizitie in sine.

                                                                  ALEXIS BLEDEL

                                        Ceea ce pare sa fascineze femeile inca din cele mai vechi timpuri, sunt stralucirile hipnotizante ale bijuteriilor. Cu un astfel de cadou nu poti da niciodata gres, o astfel de apreciere e mereu binevenita. Bijuteriile vor fi mereu valoroase, si vor fi la fel de fascinante pentru toate generatiile de femei. Cele transmise din generatie in generatie au un farmec aparte, deoarece ascund o poveste speciala in spatele sclipirii lor, de cele mai multe ori au o varianta romantica a felului in care au fost daruite.


                                           Cred in arta de a alege piatra potrivita, de a ghici modelul ideal pentru fiecare personalitate, pentru ca la fel cum fiecare femeie in parte este unica, la fel si fiecare bijuterie are posesorul predestinat. Cu timpul ne cizelam gusturile si ne descoperim afinitatile, pretentiile inmultindu-se proportional.




                                   

joi, 18 noiembrie 2010

I JUST LOVE JOVANI !!!



                                   Recunosc ca l-am descoperit de curand, dar mi-a cucerit inima din prima secunda! Felul aparte in care arata creatiile lui, atentia nemasurata pentru detalii, pentru forma corpului pe care il imbraca, nebunia de culori abordate, toate fac nota concordanta cu bataile inimii mele!!!
                                   Imi place sa fiu diferita de celelalte fete de varsta mea, reusind astfel sa fiu mereu in centrul atentiei si implicit, in centrul atentiei iubitului meu. Am realizat ca doar asa reusim sa ne pastram barbatul, incercand mereu sa fim femeia pe care si-o doreste si cea pe care si-o doresc in general barbatii. Atunci cand merg pe strada si ceilalti barbati intorc capul admirativ dupa mine, stiu ca el se va simti mereu flatat ca merg la bratul lui si asa imi doresc sa ramana mult timp de acum inainte

.


                                   

                                    Acest creator de moda, imi da impresia ca imi citeste gandurile. Ma identific intru totul cu ceea ce creaza el cu ceea ce exprima si ma face sa imi doresc fiecare piesa in parte, sa o privesc la nesfarsit si sa nu-i gasesc nici un defect. Sunt foarte critica in tot ceea ce fac, port si spun, de aceea am fost uimita cand am vazut aceste rochii, care imi intreceau asteptarile. M-as simti cu adevarat frumoasa in fiecare dintre ele!




                                            Fiecare dintre fetele din pozele de mai sus arata ca vedetele din revistele pe care le citesc in fiecare luna si ma face sa ma gandesc ca si noi, fetele de rand, care nu pasim pe covorul rosu, avem dreptul la momentele noastre de glorie, cand sa ne simtim vedete, cand sa ne lasam pozate si sa ne bucuram de tinuta noastra, cu adevarat frumoasa.
                                            Se ivesc multe ocazii in care sa putem sa abordam astfel de tinute si sa ne simtim in largul nostru. Eu imi doresc sa sparg tiparele vietii de la tara, unde se poarta doar blugi si taioare batranicioase, imi doresc sa fiu eu, asa cum simt si cum cred ca as arata bine, chiar daca vine in contradictie cu parerea multora.


                                               In afara, exista notiunea de "rochie de zi". Femeile de cariera au adoptat-o de foarte multi ani. La noi, rochia a devenit ceva peiorativ dupa perioada comunista, cand toate femeile purtau rochie. Ar trebui sa o adaptam timpurilor noastre, nu sa o scoatem cu totul din circuit, mai ales ca ne aduce un ridicat aport de feminitate si o gratie aparte in miscari. Votez hotarat pentru reintroducerea rochiei in viata de zi cu zi!


                                           
                                         Mi se pare o tortura sa purtam toate aceeasi rochie la evenimente, si aici vorbesc de nunti, cumetrii, botezuri, zile de nastere si sarbatori, caci gandim la scara mica, aflandu-ne intr-o tara mica, unde nu toata lumea e vedeta. Ne cumparam toate aceeasi rochie, pentru ca e sub 100 de lei si pentru ca sunt mai multe marimi. Am uitat sa fim unice? Sa ne dorim sa fim cele mai frumoase? A fi frumoasa nu inseamna sa fii imbracata cu haine foarte scumpe, inseamna a te evidentia intr-o mare de uniforme prin ceva doar al tau. Rochia perfecta e innobilata de o atitudine pe masura!





                                           Mi-e destul de greu sa gasesc rochia perfecta, caci ceea ce nu-mi place 100%, nu merita atentia mea. Nu voi irosi energie pe ceva care sa ramana apoi in dulap. Fiecare investitie trebuie sa se amortizeze, de aceea ma atasez doar de ceva care este altfel, care imi va aduce laude din partea iubitului meu si care se va putea purta de mai multe ori, in diferite feluri.
                                           Recunosc, pana si modelul perfect de rochie de mireasa e aleasa tot de la Jovani, atasandu-ma de o rochie care mi-a depasit imaginatia si asteptarile. Inca de la prima privire am ramas vrajita de felul in care arata. Ma reprezinta pe deplin si imi zambeste de fiecare data cand ma uit la poza cu ea.





                                           Mai mult ca sigur ca nu-mi voi permite originalul, dar si o reproducere, sunt sigura ca va arata mult mai bine decat celelalte rochii care se comercializeaza la noi si voi fi fericita. Ii recunosc pe deplin meritele acestui desavarsit creator de moda si ii voi fi pe veci fan devotat. Ma plec inaintea lui si ii multumesc ca mi-a oferit cea mai frumoasa rochie de mireasa!!!
                                          Take a bow for Jovani, please !!!

miercuri, 17 noiembrie 2010

IN ZILELE CAND IARNA S-A PACALIT !!!

  


                              Ador zilele cu soare, fie ele de vara, iarna sau oricare alt anotimp, de fiecare data cand ma uit pe geam si realizez ca soarele e tot un zambet, imi fac ziua mult mai frumoasa ! Observasem zilele trecute, poza de mai sus si imi inspira acea dulce senzatie de caldura de la inceputul primaverii, cand ne ia prin surprindere temperatura ridicata de afara, cand ne invadeaza insectele de tot felul si debordam de optimism, sau cel putin, eu asa patesc.
                              Dar daca nu inspira tuturor aceeasi senzatie, macar aduce a Avatar si tot bine e, din partea mea :))
                              Pana si cautarea unui loc de munca a decurs altfel intr-o zi insorita, eu fiind mult mai optimista, mai relaxata si mai deschisa cu persoanele intalnite. Chiar si acum, amintindu-mi, imi revin in minte imagini cu locurile pline de soare, prin care am fost in acea zi, nu stresul obisnuit pe care-l am de fiecare data cand ma intalnesc cu astfel de oameni.
                              Destul de putine lucruri mai au menirea sa-mi ridice moralul, iar unul dintre ele este o zi insorita. La aceasta se adauga Nicu, care este remediul pentru absolut orice, urmat de o sesiune de shopping reusita, cu rezultate pe termen lung, si nu in ultimul rand, de un look reusit, care ma scoate din multe impasuri si imi imbunatateste increderea in mine si in puterile mele.
                              Ar fi cu adevarat frumos si revigorant pentru mine ca iarna sa greseasca si sa nu mai vina in acest an. Sa pot sa ma bucur in continuare de zile asa cum visez si de caldura de afara, si sunt convinsa ca nu sunt singura de aceasta parere, mai ales ca in ultimii ani, nici macar nu mai avem parte de zapada iarna, ci doar frig si zile mohorate.
                              Oricum, ma multumesc cu ce mi se ofera si accept si cativa fulgi de vor fi sa fie, iar buna dispozitie mi-o imbunatatesc cu imagini ce-mi amintesc de vremuri mult mai bune!!!








                                    Urez tuturor o toamna tarzie cat mai frumoasa si mai plina de soare si zambete!!!

marți, 16 noiembrie 2010

CHANGES :(

                              Ajungand la varsta de 25 de ani, realizez cu tristete ca fac fata foarte greu schimbarilor. Si cum in decursul unei vieti, lucrurile iau tot felul de turnuri, mi-e cam frica, ca nu voi fi capabila sa le tin piept.
                              Recent, fratele meu s-a intors acasa, de aceasta data, definitiv. Este un lucru bun pentru el, pentru ca a stat destul de mult timp departe de casa, doar ca acum impartim din nou aceeasi camera si asta e deranjant, cand amandoi am trecut de 20 de ani, cand el sforaie foarte tare noaptea, iar eu nu pot dormi. Mi-e foarte greu sa ma adaptez, cand stresul e atat de mare si cand factorii de stres cresc in continuu.
                              Incercam amandoi, din rasputeri sa facem fata situatiei, doar ca spatiul e destul de restrans, iar noi ne ciocnim unul de altul mereu. Eu prefer sa ma uit la tv, el sa asculte muzica la calculator, cu basul dat la maximum, eu am o tona de lucruri, care mi-au fost evacuate cand s-a intors si sunt suparata, el nu are dulap unde sa-si puna hainele. Calculatoru meu avea toate lucrurile mele pe el, dar a fost deconectat cand s-a intors Adi, inlocuit fiind cu al lui, pentru ca e mai performant, iar al meu e exilat pe o canapea prin casa si eu fara stuff sunt acum.



                                                                               
                                                                           ADI


                                   Nu e o tragedie, tot ce se intampla, dar imi vreau spatiul inapoi, iar el isi doreste o camera doar a lui, unde sa cante muzica la maximum, fara sa il deranjeze nimeni. Sub camera noastra au vecinii de jos dormitor si sunt deranjati de boxe, dar in celelalt capat de apartament, e mai izolat fonic si mai departe de ei, iar el se va muta acolo. Astept cu nerabdare acel moment, poate la fel de mult ca el. Mi-e deja dor sa deschid net-ul si sa apara din primul moment numele meu pe el, nu al fratelui meu. Sa imi recapat identitatea si independenta si implicit, net-ul meu lent!

vineri, 12 noiembrie 2010

AS VREA SA ...

               

                  *  fiu cu doar zece centimetri mai inalta,
                  *  am nasul putin mai mic,
                  *  ma impun mai usor in fata celor care ma subestimeaza,
                  *  ma pricep mai bine la caracterul oamenilor,
                  *  fiu mai fotogenica,
                  *  am mai multi prieteni,
                  *  imi gasesc slujba mult visata,
                  *  scriu mai mult,
                  *  mai stiu la fel de bine limba engleza ca atunci cand eram in liceu,
                  *  imi fie mai usor sa zic nu,
                  *  nu mi se mai rupa unghiile atat de usor,
                  *  lucrez cu iubitul meu, pentru a fi mai mult timp impreuna,
                  *  imi creasca parul mai repede,
                  *  nu-mi mai inghete picioarele in fiecare zi,
                  *  stiu sa cos la masina de cusut,
                  *  imi dispara durerile de stomac,
                  *  mananc pizza in fiecare zi,
                  *  scriu o carte,
                  *  ma casatoresc anul viitor,
                  *  sa am parul cret,
                  *  ma iubeasca Nicu mereu!


VISAND LA CE NU AI ...




                      M-am nascut cu parul drept, atat de drept, incat ondulatorul meu nu are nici un efect asupra lui. De cand ma stiu, visez ca ma voi trezi intr-o zi si voi realiza ca peste noapte, parul meu s-a transformat, aratand ca cel de mai sus! Super oricum, dar ireal, din pacate :( 
                       
                De cele mai multe ori, ne dorim ceea ce nu se poate realiza. In ultima vreme, imi doresc o casa, in gradina lui Nicu, mare, moderna, cu destule camere pentru noi si copii, pe care-i visez bineinteles, cu geamuri mai mari decat usile, cu terasa si piscina, cu gradina deja amenajata si cu un mini teren de fotbal, pe care il viseaza Nicu. Ni se intalnesc visele, sau cel putin, visam impreuna. Ne dorim lucruri, care in acest moment al vietii noastre, par de nerealizat. Cam multe lucruri din viata mea par de nerealizat, ceea ce devine destul de frustrant! Am ales deja planul casei, am decis si unde se va afla, cat de mare ne-o dorim, dar realizarea ei se intrevede atat de departe, incat ma descurajez intre timp.
                           Nu de mult timp am fost la tuns, grea decizie, rea tunsoare. Cum se face ca de fiecare data le nimeresc pe frizeritele cele mai toante, nu pot sa-mi explic. Am incercat la cele tinere, la cele mai in vartsta, la saloane mai ieftine si mai scumpe si m-am ales doar cu parul taiat foarte scurt si aratant cu totul diferit fata de fotografia cu care ma duc la tuns. Aceeasi poza am dus-o de 4 ori la diferite saloane si m-am ales cu 4 interpretari ale aceeasi frizuri, dar aratand altfel decat in poza. Ghinion curat! Factorul uman isi spune cuvantul, sau eu sunt un client foarte dificil.
                           Mai visez la o pereche de cizme, care sa arate perfect pe piciorul meu. Pana una alta, cele pe care le ochisem, s-au dus deja din stoc, asa ca am ramas doar cu visatul si cu poza lor in calculator.
                           Visez la o rochie de mireasa iesita din comun, dar nu am descoperit inca o croitoreasa destul de experimentata, incat sa se incumete sa o faca. Mai vreau un raft destul de lung, sa ne incapa toate cartile pe care le avem, si un pat mai confortabil.Visez la oameni cu suflet mai bun si vorbe mai putin acide. Visez mereu la mai multa intimitate si mai putina curiozitate!
                       

joi, 11 noiembrie 2010

CERE SI TI SE VA DA, NU CERE SI VEI PRIMI FORTAT

                         Suntem niste zgarciti, cu totii, chiar daca nu ne dam pe fata , chiar daca ne vine greu sa recunoastem si chiar si atunci cand ne-am facut un renume din a fi generosi!
                         Daca se impune sa daruim ceva, ne straduim, si aici imi recunosc implicit si vina mea, sa dam ceva ieftin, care sa para macar scump, ceva care nu ne mai foloseste noua, sau ceva care nici macar nu va folosi celui care primeste cadoul. Om fi si noi ca americanii, care daruiesc la nunti, acelasi cadou, vesnicul prajitor de paine, unor proaspeti insuratei care dupa eveniment se trezesc cu zeci de prajitoare.
                         Este mai usor sa ne justificam zgarcenia, mai ales acum in criza, cand suferim cu totii de ceea ce se numeste sindromul "statul e de vina", adica el ia toti banii. Dam lucruri ieftine, nu ceea ce stim ca si-ar dori cu adevarat aniversatul, nici macar ceea ce ne dorim noi, ne imbracam din second hand-uri si totusi, avem asteptari foarte ridicate de la ceilalti. Profesorii se plang de florile de gradina, primite la deschiderea de an, spre deosebire de anii cand elevii daruiau doar crini, barbatii se plang ca nu primesc nici macar o bere pentru efortul depus, ne plangem cu totii ca avem mult prea putine programe tv, chiar daca abonamentul platit este foarte mic si refuzam in continuare sa dam 10 lei pe HBO, iar eu ma plang mereu ca nimeni nu-si aminteste de ziua mea, chiar daca toti, chiar si cei care nici macar nu stiu data nasterii mele, au in fiecare an pretentia sa le fac un tort. In ultimul an nu mi-au prea iesit torturile si inca sper sa se fi dezobisnuit cu totii sa ma exploateze, macar din aceasta cauza.
                         Consider ca in ultima vreme am primit destul, din toate partile, chestii de toate felurile. Pe primul loc am sa plasez barfele. Da, din astea primesc cu nemiluita, pe fata, fara menajamente, pe la spate, ca doar nu trebuie sa aflu, ceea ce oricum ajunge intr-un final la urechile mele, prin bunavointa unora. Pastrand aceeasi nota de sinceritate, recunosc ca nu duc lipsa nici de tepe, unele mai recente, altele mai vechi, care mai de care mai dureroase si dezarmante.Ce ma doare cel mai mult, dintre toate cele care mi se intampla zilnic, este atitudinea de superioritate, gratuita, nejustificata, pe care o afiseaza mai noii mei cunoscuti. Ma plang, reactioinez, ma izolez si tot nu mi-e dat sa scap de aerele de superoiritate, care ma ranesc de-a binelea. De parca nu ar fi de ajuns cele de mai sus, la acestea se adauga si comisioanele care sunt de la sine intelese, ca doar eu ma pricep la atat de multe lucruri si li se pare unora ca ar fi pacat sa nu le intreprind si pentru ei, fara nici o urma de "te rog" sau macar un "multumesc" amarat dupa.
                          Cel mai nou cadou, l-am primit de la mamica, fara sa-l cer, fara sa-l doresc si fara sa am nevoie de el, unul ieftin si dureros: o gripa afurisita. Chiar daca m-am ferit, m-am imbracat bine cand am iesit din casa, tot s-a legat de mine si m-a transformat in doar doua zile intr-o epava, care nu poate dormi, care nu poate vorbi, care are rosu in gat si careia ii curg nasul si ochii in continuu. Strasnic dar, strasnica abordare. Unde mai pui ca si medicamentele sunt de zece mii de feluri, nici unul nu e capabil sa imi trateze toate necazurile mai nou aparute! Unul pentru febra, unul pentru tuse, unul pentru nas, altul pentru cap, ma apuca disperarea doar cand le enumar, ca sunt efervescente, tablete, ceaiuri, bomboane si sirop, toate sunt doar praf in ochi, caci popular se spune ca raceala tratata trece in 7 zile, iar cea netratata intr-o saptamana! Si de fiecare data cand le iau, ma simt la fel, fara nici un efect, de parca fac si eu cum facea Traienut cand era la gradinita si matusa lui l-a invatat cum sa se spele pe fata fara efort, umezind doar doua degete si frecandu-si cu ele ochii, doar ochii!
                           Mi se parte uimitor cu cat de multa generozitate impartim astfel de lucruri negative, cand cele cu adevarat dorite, le ascundem, le evitam, ne zgarcim de-a binelea! Sunt deschisa sa primesc o floare, chiar daca este din gradina, iar daca vine si de ziua mea, mai bine! Obisnuiesc sa impart vorbe bune, care nu sunt pe bani, dar cu greu aud una adresata mie. Imi place la nebunie ciocolata, cea de toate culorile, mica sau mare, dar mai degraba ma aleg cu un virus cat casa, decat cu o ciocolata mica. Ador cartile, beletristica, dar cei care imi mai daruiesc uneori ceva, uita aceasta si li se pare o pierdere de timp.Si nu in ultimul rand, imi fac singura hainele, deci cu asta nu trebuie sa-si mai bata nimeni capul, dar mi-ar placea mult o masina de cusut. Cred ca am sa-mi notez pe lista mea de lucruri pe care trebuie sa le fac de ziua mea, exact dupa tortul pe care mi-l fac singura in fiecare an.


                     

                                Deprimant, dar e criza, nu? Cat despre gripa, pentru moment, statul in pat face minuni!!! Ah, si sa nu uit, imediat vine iarna si voi avea oricum gripa din plin, de la toti cunoscutii.

marți, 9 noiembrie 2010

CUM SE TREC, ASA REVIN

                                   Am pierdut atat de multe relatii de prietenie, din cauza distantei, a preocuparilor diferite, a trecerii anilor si a maturizarii celor mai multi dintre noi. Dar am realizat, ca asa cum se rup aceste legaturi, ele pot fi si reluate, fiind nevoie sa ne amintim ce ne lega si ce ne-ar mai putea acum lega.
                                   Mi-am regasit prietenii din copilarie, prin intermediul unei nunti, la care am luat cu totii parte si unde ne-am amintit cu totii cat de familiari putem sa ne purtam si cat de multe lucruri stim unii despre altii. Cu satisfactie am realizat ca trecerea anilor mi-a adus respectul celor care ma trageau de codite cand eram mica, acum vorbindu-mi cu o consideratie care m-a uimit!
                                                                  COLIBITA iunie, 2010  
                             
                                   A fost nevoie doar de o noapte de distractie, sa ne amintim cine suntem si cat de mult ne-am lipsit unii, altora, apoi de o excursie post nunta, unde toti cei tineri de la acea nunta, am stat pe malul lacului de la Colibita siam facut foarte multa galagie. Da, chiar ne-au lipsit de-a lungul anilor, aceste iesiri, aceste activitati si e mult mai placut cand ii cunosti atat de bine pe cei cu care petreci!
                                   Cu totii stim ca viata e plina de surprize si ca acestea se pot ivi cand te astepti mai putin, cand crezi ca nimic neprevazut nu-ti mai poate schimba parerile, cand esti convins ca ceea ce stiai despre cei din jur este real. Dar mare mi-a fost placerea sa cunosc noi oameni, pe langa cei cre-mi erau deja prieteni, sa relationez cu acestia si sa observ ca avem destul de multe in comun si ca nu ne antipatizam, cum as fi crezut pana atunci. In adancul sufletului, toti ne dorim sa fim placuti de cei din jur si satisfactia e cu atat mai mare, cu cat realizam ca aceasta se intampla deja si nu este nevoie sa ne schimbam pentru asta.
                                  Le multumesc celor care ne-au invitat sa petrecem timpul varatic, canicular alaturi de ei, celor care au dansat cu mine, pana nu mi-au mai fost bune sandalele, de tare ce mi s-au umflat picioarele, celor care l-au acceptat atat de usor pe iubitul meu in grupul nostru, chiar daca pana atunci nu l-au cunoscut deloc, dar si celor care se pricep sa fie prieteni, chiar daca nu te suporta pe deplin.






                               

                                                            Cu totii, am facut gasca buna!!!