Recent, fratele meu s-a intors acasa, de aceasta data, definitiv. Este un lucru bun pentru el, pentru ca a stat destul de mult timp departe de casa, doar ca acum impartim din nou aceeasi camera si asta e deranjant, cand amandoi am trecut de 20 de ani, cand el sforaie foarte tare noaptea, iar eu nu pot dormi. Mi-e foarte greu sa ma adaptez, cand stresul e atat de mare si cand factorii de stres cresc in continuu.
Incercam amandoi, din rasputeri sa facem fata situatiei, doar ca spatiul e destul de restrans, iar noi ne ciocnim unul de altul mereu. Eu prefer sa ma uit la tv, el sa asculte muzica la calculator, cu basul dat la maximum, eu am o tona de lucruri, care mi-au fost evacuate cand s-a intors si sunt suparata, el nu are dulap unde sa-si puna hainele. Calculatoru meu avea toate lucrurile mele pe el, dar a fost deconectat cand s-a intors Adi, inlocuit fiind cu al lui, pentru ca e mai performant, iar al meu e exilat pe o canapea prin casa si eu fara stuff sunt acum.
ADI
Nu e o tragedie, tot ce se intampla, dar imi vreau spatiul inapoi, iar el isi doreste o camera doar a lui, unde sa cante muzica la maximum, fara sa il deranjeze nimeni. Sub camera noastra au vecinii de jos dormitor si sunt deranjati de boxe, dar in celelalt capat de apartament, e mai izolat fonic si mai departe de ei, iar el se va muta acolo. Astept cu nerabdare acel moment, poate la fel de mult ca el. Mi-e deja dor sa deschid net-ul si sa apara din primul moment numele meu pe el, nu al fratelui meu. Sa imi recapat identitatea si independenta si implicit, net-ul meu lent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu