Au tecut mai bine de 4 ani, de cand nu m-a mai intrebat nimeni despre povestea de dragoste pe care o traiesc, atat de mult timp, incat nici macar nu m-am mai referit la ea ca la o poveste. Atat de mult timp, incat nu imi mai amintesc varianta scurta a evenimentelor. O povestisem de foarte multe ori, la ata de multi oameni, incat am ajuns sa observ care dintre detalii nu sunt importante pentru ceilalti si care parte a celor intamplate, intereseaza curiosii. Adevarul este ca de mai bine de doi ani ne-am intors acasa, iar aici, toata lumea ne cunoaste si toti, mai mult sau mai putin, ne stiu povestea, iar pentru cei care nu stiu nimic despre noi, este de ajuns sa afle ca suntem impreuna din clasa a XI-a, pentru a-si pierde interesul pentru ce s-a intamplat intre timp.Doar in timpul facultatii mai intalneam prieteni noi, care dupa ce aflau ca suntem colegi de specializare si locuim impreuna, doreau sa afle cum ne-am intalnit.
Pentru mine este o reala placere sa-mi amintesc de acea perioada, aceea cand totul a inceput, deoarece pare ca abia atunci am inceput sa traiesc si tot ce a fost inainte, treptat, mi s-a estompat in memorie. Aceste amintiri imi dau o stare foarte pozitiva si imi amintesc mereu ca se poate, ca dorintele se implinesc si ca cineva, acolo sus, tine cu mine sau cu noi amandoi. Atat de indragostita eram, incat nu exista dorinta mai arzatoare decat sa ma iubeasca. Ma trezeam dimineata si-mi spuneam: "Fa Doamne sa ma iubeasca ", la fel si seara si de revelion si cand trecea cosarul si cand mergeam la biserica si chiar si de ziua mea, imi puneam aceeasi dorinta. In general, prietenele mele isi mai amintesc acea perioada, cand le terorizam cu lamentari despre faptul ca nu mi se intampla miracolul. Si mereu toate imi spuneau sa renunt, ca nu ma merita daca nu observa sau daca se poarta asa cu mine.Renuntasem de foarte multe ori, dar dimineata, cand ma intorceam la scoala, o luam de la capat.
Dupa ce trecuse deja un an de chin si jale, timp in care ajunsesem sa ma atasez foarte mult de acest baiat care zilnic imi alimenta aceste sentimente, cu vorbe alese special pentru mine si fapte, care in parte erau de asa natura, pentru ca eu eram creierul la tot ce ni se intampla in scoala, pentru ca faceam echipa buna si pentru ca eram "amica " lui, ceea ce ma supara la culme, am hotarat ca nu se mai poate asa. Ma durea sufletul, cu durere pe care doar la acea varsta o simti si care acum, mi se pare o binecuvantare, fiind motorul a tot ce a urmat in viata mea. La unul dintre balurile din clasa a X-a,in timpul unui dans, m-am ridicat pe varfuri, caci sunt mica si l-am sarutat! Avea cele mai dulci buze pe cre le-am intalnit vreodata, care impreuna cu cea mai tandra imbratisare si cel mai frumos raspuns la sarutul meu, au insemnat cel mai frumos moment pe care mi-l amintesc, si pe care il retraiesc perfect de fiecare data cand inchid ochii.
Am ramas doar cu acel moment, caci timp de un an, al meu drag coleg a pastrat distanta fata de mine. Stiam ca mi-a raspuns, dar nu intelegeam de ce nu am ajuns sa fim impreuna, pentru ca la acea varsta, un sarut inseamna automat o relatie, pana dai cu capul si se termina cu sarutarile. Ei, la mine se terminase cu inceputul. Tragic, dar el avea o prietena, pe care nu dorea sa o piarda, pentru ca ea urma sa-l duca in Italia, sa-l imbogateasca, iar eu ii cam stateam in cale, pentru ca ne vazusera toti prietenii lui cum ne sarutasem si risca sa afle ea.
Astfel ca, trecand inca un an de suparari si lacrimi, caci la acest nivel de disperare, deja ii simtisem buzele si nu mai exista cale sa uit,de craciunul din clasa a XI-a, am hotarat ca trebuie sa ne clarificam situatia, pentru ca eu deja ma despartisem de toti prietenii mei, ca sa fiu cu el si ii cerusem sa fie si cu mine cat timp e cu ea, care locuia in Zalau, iar mie mi se parea la celelalt capat de lume. Bineinteles ca el era foarte monogam,lucru care ma ducea la disperare. Dar de acel Craciun, a hotarat ca ii place mult cum ne sarutam, ca ii sunt prea draga sa nu incercam sa fim impreuna si dupa doua zile m-a invitat la el acasa sa-i cunosc mama, care era foarte importanta pentru el si care il indemnase sa aiba o relatie cu mine, crezand ca va iesi ceva frumos, mai ales ca eram colegi de banca.A fost o seara cum nu au mai existat, desi eu ma asteptam mereu sa se razgandeasca iar si sa ma paraseasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu