In prima saptamana de relatie, mergeam seara la discoteca, era vacanta de iarna,iar noi nu ne mai puteam dezlipi unul de altul, sarutandu-ne pe aleea din fata blocului meu, pana tarziu in noapte. Imi amintesc cu drag, cum zambeam mereu, in continuu, toata ziua, gandindu-ma la el si la cat de norocoasa sunt ca mi s-a implinit dorinta.Intr-un fel, stiam ca nu va dura mult si incercam din rasputeri sa traiesc la maxim fiecare senzatie, fiecare sarut, fiecare privire.Nicu avea o multime de prieteni, toata lumea il cunostea si fetele l-au curtat mult timp, chiar si dupa ce am inceput sa avem o relatie. El mergea in cluburi cu amicii, avea haine scumpe si o atitudine pe masura, iar eu stiam ca nu pot concura cu asa ceva, ca nu as reusi sa-i captez atentia destul incat sa ramana langa mine mai mult timp.Inainte sa fim impreuna, i-am cunoscut prietenele si observasem ca erau, ori vedete din liceu, ori fete cu bani, ori mai mari decat el.
Singurul meu atuu? Eram nebuneste indragostita de el!
La inceput am crezut ca va dura doar doua saptamani, caci ma strangea atat de frumos la pieptul lui si ma saruta pe par, ca in filme, imi saruta mana si era mai mult decat ma asteptasem. Mai romantic decat indraznisem eu vreodata sa visez ca exista si mai atent decat credeam ca merit.A fost primul baiat care mi-a facut cadou de ziua mea, care mi-a fost alaturi cand am luat injectii si nu puteam merge si care mi-a luat apararea cand o colega de clasa mi-a spus ca ma trage de par.La cat de multe lucruri frumoase se intamplau, sincer credeam ca nu se poate sa dureze, mi se parea ireal.Dupa ce au trecut cele doua saptamani, m-am gandit ca vom ajunge la o luna, apoi la o jumatate de an, pana am depasit un an si mi-a daruit un inel cu piatra, cerandu-ma in casatorie! Aveam doar 19 ani si nu ne doream sa ne casatorim atunci, ci sa fim impreuna pentru totdeauna.Mama mea s-a speriat cand a vazut inelul,noi fiind inca in scoala, iar acum, dupa atat de mult timp e convinsa ca nu va mai prinde nunta noastra.
Inca nu mi-am dat seama cum am reusit sa-l fac sa ma iubeasca, cred ca doar a facut cineva de sus sa mi se implineasca dorintele, satul de cererile mele.Un aport insemnat l-au avut anii in care am fost colegi si prieteni, inainte sa avem o relatie sentimentala, ajutandu-ne sa ne cunoastem mai bine si sa ne intelegem unul altuia defectele.Faptul ca a binevoit sa-mi acorde o sansa, m-a facut sa-l respect enorm, iar mai tarziu, faptul ca s-a luptat sa ramanem impreuna si sa ma vada fericita, m- facut sa-i acord tot devotamentul meu.Nu credeam si nici acum nu-mi vine sa cred ca poate exista un baiat de 17 ani, care sa se hotarasca intr-o secunda ce vrea sa faca cu viata lui, si sa stie cu cine vrea sa fie peste zece ani, dar a fost real si eu am avut norocul sa iau parte la toate acestea.
De la acea vacanta de iarna, scoala a inceput sa aiba o alta insemnatate. Mergeam acolo impreuna, in fiecare dimineata, tinandu-ne de mana. Inainte indrazneam sa visez ca poate intr-o dimineata ma va saruta de bun venit, asa, ca din intamplare, iar acum, imi aranja scaunul in banca si primisem perinuta lui de scaun. Ne tineam in continuu de mana, in banca si ne ascundeam dupa colegele din fata noastra sa ne sarutam. Colegilor nu le-a venit sa creada ca se intampla cu adevarat si cred ca si ei se asteptau la o perioada scurta de paradis, insa din nou, acest baiat deosebit ne-a intrecut asteptarile.
Daca in liceu, toti profesorii stiau ca ne sarutam pe sub banca, la facultate, aceasta relatie ne-a ajutat foarte mult. Fiind mereu impreuna, toti profesorii n-au tinut mai usor minte, asociindu-ne anumitor evenimente si reamintindu-si de noi foarte repede, cand ne-am intors la master.
Dupa aceasta frumoasa experienta, am invatat un lucru foarte important, si anume , ca fiecare dintre noi, merita un barbat care sa ne considere printese si sa ne sarute mana, sa ne deschida portiera de la masina,si cel mai important, sa ne spuna de zeci de ori pe zi ca suntem frumoase. Stiu ca nu sunt frumoasa mereu si ca imi sta groaznic parul dimineata, mai ales cand are deja o tona de fixativ in el, ca sunt destul de urata cand sunt irascibila si ca imi lipsesc vreo zece centimetri pentru a fi normala ca inaltime, dar toate astea nu conteaza pentru el, lui i se pare dragut parul meu zburlit, si nasul meu mare si toate supararile mele, tratand totul cu un sarut pe botic si cu: Esti frumoasa tu urata! Pentru mine este dezarmant!
Singurul meu atuu? Eram nebuneste indragostita de el!
La inceput am crezut ca va dura doar doua saptamani, caci ma strangea atat de frumos la pieptul lui si ma saruta pe par, ca in filme, imi saruta mana si era mai mult decat ma asteptasem. Mai romantic decat indraznisem eu vreodata sa visez ca exista si mai atent decat credeam ca merit.A fost primul baiat care mi-a facut cadou de ziua mea, care mi-a fost alaturi cand am luat injectii si nu puteam merge si care mi-a luat apararea cand o colega de clasa mi-a spus ca ma trage de par.La cat de multe lucruri frumoase se intamplau, sincer credeam ca nu se poate sa dureze, mi se parea ireal.Dupa ce au trecut cele doua saptamani, m-am gandit ca vom ajunge la o luna, apoi la o jumatate de an, pana am depasit un an si mi-a daruit un inel cu piatra, cerandu-ma in casatorie! Aveam doar 19 ani si nu ne doream sa ne casatorim atunci, ci sa fim impreuna pentru totdeauna.Mama mea s-a speriat cand a vazut inelul,noi fiind inca in scoala, iar acum, dupa atat de mult timp e convinsa ca nu va mai prinde nunta noastra.
Inca nu mi-am dat seama cum am reusit sa-l fac sa ma iubeasca, cred ca doar a facut cineva de sus sa mi se implineasca dorintele, satul de cererile mele.Un aport insemnat l-au avut anii in care am fost colegi si prieteni, inainte sa avem o relatie sentimentala, ajutandu-ne sa ne cunoastem mai bine si sa ne intelegem unul altuia defectele.Faptul ca a binevoit sa-mi acorde o sansa, m-a facut sa-l respect enorm, iar mai tarziu, faptul ca s-a luptat sa ramanem impreuna si sa ma vada fericita, m- facut sa-i acord tot devotamentul meu.Nu credeam si nici acum nu-mi vine sa cred ca poate exista un baiat de 17 ani, care sa se hotarasca intr-o secunda ce vrea sa faca cu viata lui, si sa stie cu cine vrea sa fie peste zece ani, dar a fost real si eu am avut norocul sa iau parte la toate acestea.
De la acea vacanta de iarna, scoala a inceput sa aiba o alta insemnatate. Mergeam acolo impreuna, in fiecare dimineata, tinandu-ne de mana. Inainte indrazneam sa visez ca poate intr-o dimineata ma va saruta de bun venit, asa, ca din intamplare, iar acum, imi aranja scaunul in banca si primisem perinuta lui de scaun. Ne tineam in continuu de mana, in banca si ne ascundeam dupa colegele din fata noastra sa ne sarutam. Colegilor nu le-a venit sa creada ca se intampla cu adevarat si cred ca si ei se asteptau la o perioada scurta de paradis, insa din nou, acest baiat deosebit ne-a intrecut asteptarile.
Daca in liceu, toti profesorii stiau ca ne sarutam pe sub banca, la facultate, aceasta relatie ne-a ajutat foarte mult. Fiind mereu impreuna, toti profesorii n-au tinut mai usor minte, asociindu-ne anumitor evenimente si reamintindu-si de noi foarte repede, cand ne-am intors la master.
Dupa aceasta frumoasa experienta, am invatat un lucru foarte important, si anume , ca fiecare dintre noi, merita un barbat care sa ne considere printese si sa ne sarute mana, sa ne deschida portiera de la masina,si cel mai important, sa ne spuna de zeci de ori pe zi ca suntem frumoase. Stiu ca nu sunt frumoasa mereu si ca imi sta groaznic parul dimineata, mai ales cand are deja o tona de fixativ in el, ca sunt destul de urata cand sunt irascibila si ca imi lipsesc vreo zece centimetri pentru a fi normala ca inaltime, dar toate astea nu conteaza pentru el, lui i se pare dragut parul meu zburlit, si nasul meu mare si toate supararile mele, tratand totul cu un sarut pe botic si cu: Esti frumoasa tu urata! Pentru mine este dezarmant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu