FLASHBACK

                                   In adolescenta, fetele obisnuiesc sa fie foarte rele unele cu altele, fara ca macar sa se gandeasca la consecinte.

                                   Auzisem, nu demult, ca partea creierului, responsabila cu analizarea si constientizarea consecintelor se dezvolta pe deplin abia la 21 de ani, poate ca din aceasta cauza, toate obisnuiam sa ne sabotam in acea perioada. Eu am hotarat ca nu-mi mai ajunge sa stau pe tusa si sa contemplu, sa ma bucur de implinirile altor fete, ci am nevoie de propriile mele impliniri. Si cum exista deja o alta care se bucura de favorurile colegului meu de banca, am hotarat ca trebuie sa gasesc o solutie sa il conving ca si eu merit o sansa. 

                                  Astfel ca, i-am propus sa se intalneasca cu noi amandoua, ea locuind in alta localitate, subliniind faptul ca nu-i voi periclita relatiia pe care deja o avea.Recunosc ca am fost norocoasa, dat fiind faptul ca el nutrea o oarecare afectiune pentru mine, inca de dinaintea targului nostru, ceea ce mi-a facut drumul mai usor si demersurile mele de a-l cuceri mai precise.
                                  Pentru cine nu a nutrit nici un fel de sentimente romantice pentru colegul sau colega de banca, este greu sa inteleaga cat de dificile erau zilele cand trebuia sa ma resemnez cu gandul ca nu vom fi niciodata impreuna, chiar daca eu simteam ca ma indragostesc tot mai tare de el si ca ma durea sufletul de fiecare data cand il vedeam cu diferite mirandoline, si ele , la randul lor cu ganduri romantioase.
                                  Felul in care imi vorbea, era diferit de cel in care se adresa celorlalte colege, felul in care imi incalzea mainile intr-ale lui, iarna, cand ajungeam inghetata in clasa, imi dadea sperante, la fel cum celelalte evenimente mi le furau. Era o lupta continua cu sufletul meu si cu soarta, pentru a gasi momentul potrivit.
                                 Toate acestea pana la primul sarut!!!